CALP, – Ă, calpi, -e, adj. (Înv.; despre monede) Fals, falsificat. – Din tc. kalp.

calp, ~ă a [At: (a. 1784) ap. ȘIO / Pl: ~i, ~e / E: tc kalp] (Reg) 1 (D. bani) Fals. 2 (D. oameni) Prefăcut.

CALP, -Ă, calpi, -e, adj. (Înv.; despre monede) Fals, falsificat. – Din tc. kalp.

CALP, -Ă, calpi, -e, adj. (Despre monede) Fals, falsificat, rău, fără valoare. Serdarul... învinuit... de batere de bani calpi, pierise pentru totdeauna. M. I. CARAGIALE, C. 50. (În comparații) Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă. EMINESCU, O. 1150. ◊ Fig. Și veselia noastră de multe ori e calpă. VLAHUȚĂ, la TDRG. Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! EMINESCU, I 35. ◊ (Adverbial) Versul se trăgănea și suna calp. MACEDONSKI, O. III 115.

CALP, -Ă, calpi, -e, adj. (Despre monede) Fals, falsificat. – Tc. kalp.

CALP ~ă (~i, ~e) rar 1) (despre bani, monede) Care nu este veritabil; cu autenticitate aparentă; fals. 2) fig. Care este lipsit de sinceritate; prefăcut; simulat. /<turc. kalp

calp a. 1. falș (în special de monede): bani tăiați sau calpi FIL.; 2. fig. degenerat, netrebnic: totu-i calp, totu-i străin EM. [Turc. KALP].

calp, -ă adj. (turc. [d. ar.] kalb, pop. kalp. V. calup). Rar. Fals (vorbind de monete).

calp (înv.) adj. m., pl. calpi; f. calpă, pl. calpe

calp (înv.) adj. m., pl. calpi; f. calpă, pl. calpe

calp adj. m., pl. calpi; f. sg. calpă, pl. calpe

CALP adj. v. duplicitar, fals, falsificat, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

calp adj. v. DUPLICITAR. FALS. FALSIFICAT. FARISEIC. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.

calp (calpă), adj. – Fals. – Mr. calpu, megl. calp. Tc. kalp (Roesler 594; Șeineanu, II, 82; Lokotsch 1027); cf. ngr. ϰάλπης, bg. kalpav, sb. kalp. – Der. calpuzan (mr. călpuzan), s. m. (falsificator de monede), din tc. kalpazan, cf. ngr. ϰαλπουζάνης, bg. kalpuzan, sb. kalpozan; calpuzănie, s. f. (falsificare); calpunzanlîc, s. n. (falsificare).