24 de definiții pentru calomfir

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALOMFIR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.

CALOMFIR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.

calomfir sm [At: SEVASTOS, N. 83 / V: ~lam~, ~of~, ~onf~, ~onhir, caramfil, caramfi sf caranfi sf caranfir, caranhil, (reg) corofir / Pl: ~i / E: bg калофер] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee, perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale, compuse și florile galbene Si: (reg) bumbișor, busuiocul fetelor, calapăr (1), dumbravnic, izma-maicei-preceste, smirnă, spiculețe, venice (Chrysanthemum balsamita). 2 (Îf calamfir, caramfil, caramfilă, caranfil) Garoafa (Dianthus caryophyllus). 3 (Îf caramfil) Garofiță (2) (Dianthus carthusianorum). 4 (Îaf) Garofiță (3) Planta Dianthus chinensis.

CALOMFIR, calomfiri, s. m. Plantă erbacee aromatică, din familia compozeelor, cu tulpina catifelată, cu frunzele ovale și florile galbene; este cultivată pentru mirosul ei plăcut, mai ales prin grădinile de la țară (Tanacetum balsamita); calapăr. Mir și trandafir, Verde calomfir. PĂSCULESCU, L. P. 42. Rupeți fir De calomfir Ș-o steblă de busuioc, TEODORESCU, P. P. 16. – Variante: calofir (TEODORESCU, P. P. 17), caramfil (SEVASTOS, N. 83) s. m.

CALOMFIR calomfiri, s. m. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene (Tanacetum balsamita).Bg. kalofer.

CALOMFIR ~i m. Plantă erbacee perenă aromatică, având tulpina catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ. /<bulg. kalofer

calomfir m. plantă aromatică cu flori galbene (Tanacetum balsamita). [Bulg. KALANFIR].

calonfír m. (ngr. karvofýlli, kalófillon [vgr. karvóphyllon], de unde și sîrb. kalóper, bg. kalófer, rut. kanúpir, kalúpir, rus. kalúfer, kanúper, turc. karanfil. V. caranfil și garoafă. Cp. cu trandafir). Sud. O plantă aromatică din familia compuselor, cu florĭ galbene (tanacétum balsamita saŭ b. vulgaris). – În Trans. Mold. calapăr (din sîrb.).

caranfíl m. (turc. karanfil, d. ngr. karyofylli, garofă. V. calonfir). Spirt de caranfil, spirt de cuișoare, esență de caryophyllus aromaticus. V. cuișoare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calomfir s. m., pl. calomfiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CALOMFIR s. (BOT.; Chrysanthemum balsamita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste.

CALOMFIR s. (BOT.; Chrysanthemum balsamita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calomfir (calomfiri), s. m. – Varietate de crizantemă (Tanacetum balsamita). – Var. calonfir, caranfil, calofir, calapăr.Mr. cărănfil, mr. cărănfile. Gr. ϰαρυάφυλλον sau ngr. ϰαρυοφύλλι, ϰαλάφυλλον; cf. tc., alb. karanfil, bg. kalofer, sb. kaloper, rus. kalufer. Var. reprezintă împrumuturi directe din bg. sau din sb.

Intrare: calomfir
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomfir
  • calomfirul
  • calomfiru‑
plural
  • calomfiri
  • calomfirii
genitiv-dativ singular
  • calomfir
  • calomfirului
plural
  • calomfiri
  • calomfirilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calofir
  • calofirul
plural
  • calofiri
  • calofirii
genitiv-dativ singular
  • calofir
  • calofirului
plural
  • calofiri
  • calofirilor
vocativ singular
plural
corofir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
caranfir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
caranfil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
calonfir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caramfil
  • caramfilul
plural
  • caramfili
  • caramfilii
genitiv-dativ singular
  • caramfil
  • caramfilului
plural
  • caramfili
  • caramfililor
vocativ singular
plural
calonhir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calomfir, calomfirisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene (Chrysanthemum balsamita). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mir și trandafir, Verde calomfir. PĂSCULESCU, L. P. 42. DLRLC
    • format_quote Rupeți fir De calomfir Ș-o steblă de busuioc, TEODORESCU, P. P. 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.