19 definiții pentru calitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALITATE, calități, s. f. 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună. ◊ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziție, situație, titlu care conferă un drept. ◊ Loc. conj. În calitate de... = cu dreptul de..., fiind... 4. (La jocul de șah) Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis.

CALITATE, calități, s. f. 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună. ◊ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziție, situație, titlu care conferă un drept. ◊ Loc. conj. În calitate de... = cu dreptul de..., fiind... 4. (La jocul de șah) Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis.

calitate sf [At: CAZIMIR, L. U. 68 / V: cua~, cva~ / Pl: ~tăți / E: fr qualité, lat qualitas, -atis] 1-2 Însușire bună sau rea. 3-4 Fel de a fi (bun sau rău). 5 (Prc) Însușire bună. 6 (Îla) De ~ Foarte bun. 7 (Flz) Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 8-10 Poziție, situație sau titlu care conferă un drept. 11 (Îlcpp) În ~ de... Drept. 12 (Ljș) Diferență de valoare între un turn și un cal sau un nebun.

CALITATE, calități, s. f. 1. Totalitatea însușirilor esențiale care determină un fenomen și care, schimbîndu-se prin salturi în urma acumulărilor cantitative, dau naștere altui fenomen cu trăsături esențiale superioare primului. Simpla creștere sau scădere cantitativă produce un salt calitativ la anumite puncte nodale determinate, de exemplu la încălzirea sau la răcirea apei, la care punctul de fierbere și cel de îngheț sînt nodurile la care se produce saltul spre o nouă stare de agregarela presiune normalăla care deci cantitatea se transformă în calitate. ENGELS, 53. 2. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău). Sub impulsul marilor transformări economice, sociale și politice... numărul și calitatea publicului cititor s-a modificat în mod sensibil. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 1/2. 2. Caracteristică pozitivă, însușire bună, frumoasă. Lupta pentru calitatea produselor, a După proclamarea dictaturii proletariatului, în Romînia a fost introdus principiul socialist al retribuirii potrivit cantității și calității muncii prestate, ceea ce a avut drept urmare ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 372. Brigadă de calitate = brigadă de muncitori care luptă pentru ridicarea nivelului calitativ al produselor. ◊ Loc. adj. (Eliptic) De calitate = de calitate superioară. Fabricile dau azi produse multe și de calitate. 4. Poziție, situație, titlu, condiție (socială, politică, juridică) care constituie sau dă un drept, o îndreptățire. Pentru a-și apăra și dezvolta caracterul de avangardă, partidul trebuie să ridice la o tot mai mare înălțime calitatea de membru de partid, să fie o fortăreață ale cărei porți se deschid numai celor vrednici, celor mai cinstite și revoluționare elemente ale clasei muncitoare și poporului muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2605. Calitatea mea, domnule Ruset, se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni. SADOVEANU, Z. C. 73. Prefectul, neuitîndu-și calitatea, își luă pentru început un aer de gravitate, pe care însă îl lepădă repede, ca să nu-și strice pofta de mîncare. REBREANU, R. I 218. ◊ Loc. conj. În calitate de... = ca..., fiind..., cu dreptul de..., cu titlul de... ♦ (La șah) Diferența de valoare între un turn pe de o parte și un nebun sau un cal pe de altă parte.

CALITATE, calități, s. f. 1. Totalitatea însușirilor esențiale care determină un fenomen și care, schimbîndu-se prin salturi în urma acumulărilor cantitative, dau naștere altui fenomen cu trăsături esențiale superioare primului. 2. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); (prin restricție) caracteristică pozitivă, însușire bună. ◊ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziție, situație, titlu care conferă un drept. ◊ Loc. conj. În calitate de... = cu dreptul de..., ca..., fiind... – Fr. qualité (lat. lit. qualitas, -atis).

CALITATE s.f. 1. Categorie filozofică prin care se desemnează sistemul însușirilor esențiale ale unui obiect, ale unui fenomen etc., în virtutea cărora el este obiectul, fenomenul dat și nu altul. 2. Însușire (bună sau rea); (p. restr.) caracteristică pozitivă. ♦ (Log.) Însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă. 3. Situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept. ♦ Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal la jocul de șah. [< lat. qualitas, cf. fr. qualité, it. qualità].

CALITATE s. f. 1. sinteza laturilor și însușirilor esențiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor. 2. însușire (bună sau rea); caracteristică pozitivă. ◊ (log.) însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă. 3. situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept. ◊ (șah) diferența de valoare dintre un turn și un nebun sau un cal. (< fr. qualité, lat. qualitas)

CALITATE ~ăți f. 1) Totalitate a însușirilor și a laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru se deosebește de celelalte. 2) Însușire caracteristică (de obicei pozitivă) a unei persoane sau a unui lucru. ~atea mărfurilor.De ~ superior; de valoare; valoros. 3) Titlu, poziție sau situație, pe care o are cineva conferindu-i un anumit drept. [Art. calitatea; G.-D. calității] /<lat. qualitas, ~atis, fr. qualité

calitate f. 1. ceea ce face ca un lucru să fie așa sau altminterea, bun sau rău, mare sau mic; 2. dispozițiunea sufletului, a spiritului: calități bune, rele; 3. naștere ilustră, nobleță: persoană de calitate; 4. titlu ce conferă un drept: calitate de tutor; în calitate de, cu titlul de, ca.

*calitáte f. (lat. quálitas, -átis, d. qualis, care, ce fel). Natură, esență a unuĭ lucru, ca bunătatea, albeața, rătunzimea ș. a. Talent, dispozițiune fericită: acest copil are calitățĭ. Nobleță: om de calitate. Titlu: a lua calitatea de prezident. În calitate de, ca, cu titlu de: în calitate de părinte. V. călitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calitate s. f., g.-d. art. calității; pl. calități

calitate s. f., g.-d. art. calității; pl. calități

calitate s. f., g.-d. art. calității; pl. calități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CALITATE s. 1. v. însușire. 2. însușire, natură. (~ unui lucru.) 3. v. valoare. 4. însușire, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de preț.) 5. v. nivel. 6. v. dar. 7. (pop.) mână. (Făină de ~ a doua.) 8. titlu. (Are ~ de inginer.) 9. autoritate, cădere, competență, drept, îndreptățire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunț.) 10. v. funcție.

CALITATE s. 1. atribut, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură, (reg.) însușietate, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O ~ însemnată a acestui proces este...) 2. însușire, natură. (~ unui lucru.) 3. însușire, valoare. (~ deosebită a unui produs de artă.) 4. însușire, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de preț.) 5. nivel, valoare, (fig.) calibru, talie. (Spectacol de o ~ deosebită.) 6. dar, har, însușire. (Are ~ de a provoca rîsul.) 7. (pop.) mînă. (Făină de ~ a doua.) 8. titlu. (Are ~ de inginer.) 9. autoritate, cădere, competență, drept, îndreptățire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunț.)

Calitate ≠ cusur, defect, meteahnă, neajuns, slăbiciune, scădere

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALITATE (< fr., lat.) s. f. 1. (FILOZ.) Determinare nemijlocită și nemăsurabilă a naturii sau a felului de a fi al unui obiect, care face ca acesta să fie ceea ce este, iar, dacă dispare, să înceteze de a fi ceea ce este. ♦ Calități primare (originare) = proprietăți inerente corpurilor, inseparabile de ideea de materie, fie că le percepem sau nu: soliditatea, întinderea, forma, numărul, mișcarea și repaosul. Calități secundare (derivate) = proprietăți sensibile care există în corpuri doar ca posibilități de a produce senzații prin organele noastre de simț: culoare, sunet, miros, gust etc. 2. (LOG.) Proprietate formală a propozițiilor categorice. După c., propozițiile sînt afirmative sau negative. 3. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău),; p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună. ♦ (EC.) Calitatea producției = noțiune economică complexă și dinamică al cărei conținut exprimă însușirile întregului proces de producție, ale ansamblurilor produselor rezultate, ale laturilor activității de concepție, ale tehnologiei de fabricație, ale nivelului organizării producției. ♦ Calitatea vieții = categorie sociologică desemnînd totalitatea posibilităților oferite individului de către societate în vederea organizării existenței sale după cerințele și dorințele proprii. ♦ Loc. În calitate de... = cu dreptul de..., ca..., fiind...

Intrare: calitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calitate
  • calitatea
plural
  • calități
  • calitățile
genitiv-dativ singular
  • calități
  • calității
plural
  • calități
  • calităților
vocativ singular
plural
cualitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cvalitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calitate, calitățisubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Simpla creștere sau scădere cantitativă produce un salt calitativ la anumite puncte nodale determinate, de exemplu la încălzirea sau la răcirea apei, la care punctul de fierbere și cel de îngheț sînt nodurile la care se produce saltul spre o nouă stare de agregare – la presiune normală – la care deci cantitatea se transformă în calitate. ENGELS, A. 53. DLRLC
    • diferențiere Categorie filozofică prin care se desemnează sistemul însușirilor esențiale ale unui obiect, ale unui fenomen etc., în virtutea cărora el este obiectul, fenomenul dat și nu altul. DN
  • 2. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: însușire
    • format_quote Sub impulsul marilor transformări economice, sociale și politice... numărul și calitatea publicului cititor s-a modificat în mod sensibil. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 1/2. DLRLC
    • 2.1. prin restricție Caracteristică pozitivă, însușire bună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lupta pentru calitatea produselor, DLRLC
      • format_quote După proclamarea dictaturii proletariatului, în Romînia a fost introdus principiul socialist al retribuirii potrivit cantității și calității muncii prestate, ceea ce a avut drept urmare ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 372. DLRLC
      • 2.1.1. Brigadă de calitate = brigadă de muncitori care luptă pentru ridicarea nivelului calitativ al produselor. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adjectivală De calitate = de calitate bună, de valoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Fabricile dau azi produse multe și de calitate. DLRLC
    • 2.2. logică Însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă. DN
  • 3. Poziție, situație, titlu care conferă un drept. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pentru a-și apăra și dezvolta caracterul de avangardă, partidul trebuie să ridice la o tot mai mare înălțime calitatea de membru de partid, să fie o fortăreață ale cărei porți se deschid numai celor vrednici, celor mai cinstite și revoluționare elemente ale clasei muncitoare și poporului muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2605. DLRLC
    • format_quote Calitatea mea, domnule Ruset, se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni. SADOVEANU, Z. C. 73. DLRLC
    • format_quote Prefectul, neuitîndu-și calitatea, își luă pentru început un aer de gravitate, pe care însă îl lepădă repede, ca să nu-și strice pofta de mîncare. REBREANU, R. I 218. DLRLC
  • 4. (La jocul de șah) Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.