CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

CALÍN ~ă (~i, ~e) Care (se) alintă; mângâietor; dezmierdător. /<fr. câlin
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CALÍN, -Ă adj. care se alintă; alintat. ◊ tandru; mângâietor. (< fr. câlin)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

CALÍN, -Ă adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

calín adj. m., pl. calíni; f. sg. calínă, pl. calíne
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus). - Din călină (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

CĂLÍN ~i m. Arbust care crește prin păduri, cu flori albe și cu fructe roșii, acrișoare la gust, dispuse în ciorchini. /Din călină
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

călin, -ă, adj. (reg.) căldicel, călduț.
Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

călín (călíni), s. m. – Arbust cu flori albe (Viburnum opulus). Sl. (bg., sb., cr., ceh., pol., rus.) kalina, din sl. kalŭ „lut” (Cihac, II, 38; Conev 45). Din lat. *calῑnus, după Rosetti, I, 79, insuficient explicat. – Der. călină, s. f. (fructul călinului).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

CĂLÍN s. (BOT.; Viburnum opulus) (reg.) amăruș.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

călín s. m., pl. călíni
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink