CALIGRAF, -Ă, caligrafi, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care are scrisul frumos. ♦ Persoană care se ocupa în trecut cu copierea artistică de cărți și manuscrise. – Din fr. calligraphe.

caligraf, ~ă smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr calligraphe] 1 Persoană care are scrisul frumos. 2 (Înv) Persoană care se ocupa cu copierea artistică de cărți și manuscrise (mai ales înainte de răspândirea tiparului).

CALIGRAF, -Ă, caligrafi, -e, s. m. și f. Persoană care are scrisul frumos. ♦ Persoană care se ocupă cu copierea artistică de cărți și manuscrise (mai ales înainte de răspândirea tiparului). – Din fr. calligraphe.

CALIGRAF, -Ă, caligrafi, -e, s. m. și f. Persoană care are o scriere frumoasă. ♦ Persoană care se ocupă cu copierea artistică de cărți și manuscrise.

CALIGRAF, -Ă, caligrafi, -e, s. m. și f. Persoană care are scriere frumoasă. ♦ (În trecut) Persoană care se ocupa cu copierea artistică de cărți și manuscrise. – Fr. calligraphe (< gr.).

CALIGRAF, -Ă s.m. și f. Om care are scrisul frumos; cel care se îndeletnicește cu copiatul artistic al unor cărți și manuscrise. [Cf. fr. calligraphe, gr. kallos – frumos, graphein – a scrie].

CALIGRAF, -Ă s. m. f. cel care are scrisul frumos; cel care se îndeletnicește cu copiatul artistic de cărți și manuscrise. (< fr. calligraphe)

caligrafă (rar) (desp. -li-gra-) s. f., g.-d. art. caligrafei; pl. caligrafe

caligrafă (rar) (-li-gra-) s. f., g.-d. art. caligrafei; pl. caligrafe

caligrafă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. caligrafei; pl. caligrafe

CALI- „frumos, estetic, plăcut”. ◊ gr. kallos „frumusețe” > fr. calli-, engl. id. > rom. cali-. □ ~graf (v. -graf), s. m. și f., persoană care copiază artistic cărți și manuscrise; ~grafie (v. -grafie), s. f., artă și tehnică de a scrie frumos; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., știință a măsurării și estimării cît mai exacte a calității; ~pteris (v. -pteris), s. m., plantă fosilă din permian, aparținînd grupului pteridospermelor; ~stenie (v. -stenie), ansamblu de exerciții fizice pentru preadolescenți.