CALÍF, califi, s. m. Titlu purtat, după moartea lui Mahomed, de șefii musulmanilor care dețineau puterea politică și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Din fr. calife.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÍF ~i m. (la unele popoare musulmane) Conducător politic și religios al statului, considerat drept succesor al lui Mahomed. /<fr. calife
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÍF s.m. Titlu purtat de suveranii musulmani, succesori ai lui Mahomed. [Cf. fr. calife, it. califfo < ar. khalifa – vicar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÍF s. m. titlu purtat de șeful religios și politic la musulmanii sunniți. (< fr. calife)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÍF, califi, s. m. Titlu luat după moartea lui Mahomed de șefii musulmanilor care dețineau atât puterea politică cât și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Fr. calife.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

calíf s. m., pl. calífi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*calíf m. (fr. calif, d. ar. halife, succesor [al luĭ Mohamet]; turc. halif. V. calfă). Titlu primilor suveranĭ mohametanĭ. – Româniĭ, avînd sunetu h, ar trebui să zică halif.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

calîf, V. cîlîf.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

călî́f, V. cîlîf.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cîlî́f, călî́f și calî́f n., pl. urĭ (turc. kylyf, teacă, toc, d. ar. ghilaf; bg. kalyf). Vechĭ. Toc, cutie de păstrat un obiect.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink