CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALICÍE f. 1) Stare a celui calic. 2) Caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariție. 3) Sărăcie extremă; mizerie. [Art. calicia; G.-D. caliciei; Sil. -ci-e] /calic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă). 2. Zgârcenie, avariție. – Din calic + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALICÍE s. v. zgârcenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALICÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Calicie ≠ galantomie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calicíe s. f., art. calicía, g.-d. calicíi, art. calicíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calicíe f. Cerșitorie [!]. Mare sărăcie. Mare avariție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink