3 intrări
47 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (6)
- relaționale (12)
- etimologice (1)
- specializate (6)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CALICI, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se zgârci2. 3. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.
CALICI, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se zgârci2. 3. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
calici [At: URECHE, ap. LET. I, 101/29 / V: căl~ / Pzi: ~cesc / E: calic] 1-2 vir A deveni sau a face să devină calic (4) Si: a (se) schilodi. 3-4 vir A deveni sau a face să devină calic (1) Si: sărăci. 5-6 vir A cerși. 7 vr A se zgârci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALICI, calicesc, vb. IV. 1. Tranz. (în regimurile de exploatare) A face pe cineva calic (1), a-l sărăci, a-l aduce la sapă de lemn. Nici nu vrei să stai cu noi de vorbă după ce ne-ai calicit. CAMILAR, N. II 93. Neică, frate, m-ai calicit! Atîta aveam pentru hrana copiilor: un cal și o căruță. PAS, L. I 287. Ce faci, vodă? Ce gîndești Pe la noi de cînd trăiești? Pe la noi de cînd veniși Țara toată caliciși. LIT. ANTIMONARHICĂ 110. ◊ Intranz. De cînd ne-a oropsit, Mai de tot am calicit. TEODORESCU, P. 552. ◊ Refl. Tudorel că-mi sărăcea, Tudorel se calicea. TEODOPESCU, P. P. 670. 2. Refl. A nu se îndura să dea banul din pungă, a fi zgîrcit. Și-n casă te calicești pînă la lescaie. CARAGIALE, O. III 36. 3. Intranz. (Învechit) A cerși. Văzui copiii pe uliți calicind. NEGRUZZI, S. II 236. 4. Tranz. (Regional) A schilavi, a ologi. (Refl.) Zgaiba... sapă tot piciorul... și se calicește vita de ispravă. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALICI, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1). ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se lăcomi; a se zgîrci. 3. Tranz., intranz. și refl. (Înv. și reg.) A ologi. – Din calic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CALICI- elem. „caliciu floral”. (< fr. calici-, cf. lat. calix, -icis, cupă)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CALICI ~esc 1. tranz. A face să se calicească. 2. intranz. rar A umbla cu cerșitul; a cerși. /Din calic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CALICI mă ~esc intranz. 1) A deveni calic; a-și pierde integritatea fizică; a se schilodi; a se mutila; a se schilăvi. 2) A deveni sărac; a-și pierde averea; a sărăci; a se ruina; a scăpăta. 3) A manifesta zgârcenie; a se scumpi; a se zgârci. /Din calic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALICI vb. (Mold .) A ologi; a ciunti. De mînî și de picioare îi calicea. URECHE. Stăpînii . . . calicesc cu bătăi cumplite. BUCOAVNĂ 1795, 49v. Etimologie: calic + suf. -i; cf. rus. kalĕčitĭ. Vezi și calic.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calicì v. 1. Mold. a sărăci; neamul tău să calicească POP.; 2. refl. a cerși: a se calici la cineva; 3. a fi sgârcit: se calicește să cheme un doctor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALIC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerșește; cerșetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALIC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerșește; cerșetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
calic, ~ă [At: VARLAAM, C. 359 / V: căl~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ucr калика] 1-2 smf, a (Om) lipsit de mijloace materiale elementare Si: (foarte) sărac. 3 smf (Înv) Cerșetor. 4-5 smf, a (Reg) (Om) atins de o infirmitate vizibilă (ciung, olog etc.). 6-7 smf, a (Om) care vrea să trăiască din munca altuia Si: parazit. 8-9 smf, a (Om) avar. 10-11 smf, a (Rar) (Om) mincinos. 12 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 sfa Melodie după care se execută acest dans.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calicesc, ~ească a [At: I. CR. I, 53 / Pl: ~ești / E: calic + -esc] 1 Care provine de la calic (1). 2 Specific calicului (1). 3 Care aparține calicului (1). 4 Care se referă la calic (1). 5 De calic (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călic, ~ă smf, a vz calic[1] modificată
- colic → calic — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALIC, -Ă, calici, -e, adj. (Și substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare, foarte sărac. Printre toți verii, cumnații, nepoții și cumetrii, cel mai sărac, calic lipit pămîntului, era un văr primar. BART, E. 35. De mă-ntrebi, eu nu știu bine. Alții poate știu – Ce să-ntrebi calici ca mine! Știu că lumea dintr-o dată S-a trezit că-i adunată Și c-o duce-n chiu. COȘBUC, P. II 33. Cu un rac, tot sărac; c-un pitic, tot calic. NEGRUZZI, S. I 249. ♦ Termen de dispreț folosit de exploatatori la adresa celor săraci și exploatați. Tu ești doar gospodar, proprietar, și n-ai ce căuta împreună cu calicii de muncitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 8/5. ♦ Cerșetor (mai ales bolnav, orb etc.). Erau două unghere în care doi calici se adăposteau de ani de zile. ANGHEL, PR. 51. Pomană cînd se face, se află și calici. MACEDONSKI, O. I 42. Răspundea iute, iute și mormăit, cum cer calicii la pod. CREANGĂ, A. 90. (Parcă) se bat calicii la gura lui v. gură. 2. Atins de o infirmitate vizibilă (paralitic, șchiop, olog, ciung, orb, surdo-mut). Este drept că-i un pic calic la un picior, dar eu cred că se preface. CAMILAR, N. II 409. 3. Zgîrcit, avar. Muncesc și nu s-alege nemica de mine, pentru că tot de stăpîni calici mi-am avut parte. CREANGĂ, P. 200. ◊ Fig. Zaharia Duhu... tîrî privirea pe pereții afumați, la gazornița calică, la rafturile goale, la hîzîiala de muște [din dugheană]. C. PETRESCU, K. DR. 296.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALIC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Cerșetor. 2. Zgîrcit, avar. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă. – Ucr. kalika.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CALIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm. 2) Care este foarte sărac; care cerșește; cerșetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgârcit. /<ucr. kalika
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALIC s.m. (Mold.) Olog, paralitic; ciung. Calicii și orbii și șchiopii și nevolnicii. VARLAAM. Vezi și calici. Etimologie: ucr. kalika.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calic a. și m. 1. Mold. sărac lipit, cerșetor: o să prefacă neamul în turmă de calici AL.; 2 sgârcit: e calic nevoie mare; 3. mișel, om de nimica. [Slav. KALIKA, sărman, pelerini].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calíc m. (rut. kalika, om mutilat, vsl. „pelerin, nomad”, d. pers. kâlak, diform). Cerșitor, milog. Adj. Sărac de tot: om calic, țară calică. Munt. Mare avar, chirnog. Calic lipit pămîntuluĭ, extrem de sărac. V. colduș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) calicésc v. tr. Fam. Schilodesc, ologesc, lovesc răŭ: Auleŭ! M’aĭ calicit! Prefac în calic. Sărăcesc, aduc la sărăcie: războĭu a calicit țara. V. intr. Ajung sărac: cartoforu a calicit. Cerșesc: umbla calicind. V. refl. Mă milogesc, mă rog umilit. Mă scumpesc, mă chirinogesc, mă arăt zgîrcit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
calici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicesc, 3 sg. calicește, imperf. 1 caliceam; conj. prez. 1 sg. să calicesc, 3 să calicească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
calici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicesc, imperf. 3 sg. calicea; conj. prez. 3 să calicească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicesc, imperf. 3 sg. calicea; conj. prez. 3 sg. și pl. calicească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
calic adj. m., s. m., pl. calici; adj. f., s. f. calică, pl. calice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
calic adj. m., s. m., pl. calici; adj. f., s. f. calică, pl. calice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calic adj. m., s. m., pl. calici; f. sg. calică, pl. calice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CALICI vb. 1. v. lăcomi. 2. v. sărăci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALICI vb. v. cere, cerși, milogi, ologi, schilodi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALICI vb. 1. a se lăcomi, a se scumpi, a se zgîrci, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atîta.) 2. a se ruina, a sărăci, a scăpăta, (înv. și reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mișeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
calici vb. v. CERE. CERȘI. MILOGI. OLOGI. SCHILODI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALIC s., adj. 1. s., adj. v. zgârcit. 2. adj., s. v. sărac.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALIC s. v. cerșetor, milog.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALIC adj., s. v. infirm, invalid, schilod.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
calic adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
calic s. v. CERȘETOR. MILOG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALIC s., adj. 1. s., adj. avar, zgîrcit, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strîngător, (pop.) ciufut, scump, (pop. și fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hîrsit, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalîș, (prin Maram.) sichiș, (înv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgîrciob, frige-linte, zgîrie-brînză. (E un ~ fără pereche.) 2. adj., s. necăjit, nevoiaș, sărac, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. și pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. și fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. și reg.) mișel, slăbănog, (reg.) misăricios, oarfăn, obielos, pămîntit, (Ban.) bedaș, (înv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam., fig. și depr.) păduchios. (E un biet om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Calic ≠ galant
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Calic ≠ darnic, galantom, culant, galant, generos, mărinimos, teafăr, întreg
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
calic (calică), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerșetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje, și care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerșetor); calicește, adv. (ca un calic); calicenie, s. f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerși; a se zgîrci); calicie, s. f. (sărăcie; zgîrcenie, avariție); calicime, s. f. (mulțime de cerșetori); calicos, adj. (zgîrcit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CALICI- „caliciu floral”. ◊ L. calyx, ycis „caliciu floral” > fr. calyci-, engl. id., it. calici- > rom. calici-. □ ~fer (v. -fer), adj., care este prevăzut cu un caliciu; ~flor (v. -flor), adj., cu florile fixate pe caliciu; ~form (v. -form), adj., în formă de caliciu.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
calic, -ă, calici, -e, (călic), adj. (reg.) Slab: „Unu-i tare și voinic, / Cel mai mic îi mai călic” (Lenghel, 1985: 226). – Din sl. kalika „pelerin” (Cihac, după DER); din ucr. kalika „om mutilat, invalid” (DLRM, DEX).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călic, adj. v. calic („slab”).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calic, -ă, calici, -e, (călic, sălic), adj. – (reg.) Slab: „Că jidu e ca calu: odată-i gras, odată-i calic” (Papahagi, 1925: 324; Budești); „Unu-i tare și voinic, / Cel mai mic îi mai călic” (Lenghel, 1985: 226). – Din sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Cihac, cf. DER); din ucr. kalika „om mutilat, invalid” (Scriban, DER, DLRM, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călic, adj. – v. calic („slab”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călic, -ă, (sălic), adj. – Slab, mic, pipernicit: „Unu-i tare și voinic, / Cel mai mic îi mai călic” (Lenghel 1985: 226). – Din ucr. kalika „invalid”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Parcă se bat calicii la gura lui – Era un obicei străvechi (relatat și de Maurice Druon în romanul său Les rois maudits despre regii Franței din sec. XIII) potrivit căruia, de zile mari, oamenii bogați porunceau să se arunce un pumn de pitaci sau diverse bucate mulțimii adunate în piețe sau pe străzi, pentru a se desfăta privind cerșetorii hămesiți care se năpusteau, înghesuindu-se și strivindu-se, ca să apuce cîte ceva din pomana bogătașilor. O scenă asemănătoare evocă Eugen Barbu în romanul său Amza haiducul: „Căpitanul Sîrbu le aruncă cîțiva firfirici. Nebunii se încăierară sălbatic. Se loveau, se zgîriau, în curînd le văzură obrazele pline de sînge. Își mușcau unul altuia mîinile și băncuțele se rostogoleau din nou în iarba umedă”. Obiceiul a dispărut, dar comparația a rămas: „parcă se bat calicii la gura lui”, folosită pentru cei ce mănîncă foarte grăbit, și extinsă la cei care vorbesc repede, parcă le-ar fi frică să nu li se ia vorba din gură. Mihail Sadoveanu scrie în Nada florilor: „Prinde mutul limbă, de parcă i se bat calicii la gură ca la pomană”. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a se bate calicii la gura cuiva expr. a mânca foarte repede.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
calicielement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu semnificația „caliciu floral”. MDN '00
etimologie:
- calici- MDN '00
calici, calicescverb
-
- Nici nu vrei să stai cu noi de vorbă după ce ne-ai calicit. CAMILAR, N. II 93. DLRLC
- Neică, frate, m-ai calicit! Atîta aveam pentru hrana copiilor: un cal și o căruță. PAS, L. I 287. DLRLC
- Ce faci, vodă? Ce gîndești Pe la noi de cînd trăiești? Pe la noi de cînd veniși Țara toată caliciși. LIT. ANTIMONARHICĂ 110. DLRLC
- De cînd ne-a oropsit, Mai de tot am calicit. TEODORESCU, P. 552. DLRLC
- Tudorel că-mi sărăcea, Tudorel se calicea. TEODOPESCU, P. P. 670. DLRLC
-
- Văzui copiii pe uliți calicind. NEGRUZZI, S. II 236. DLRLC
-
-
-
- Și-n casă te calicești pînă la lescaie. CARAGIALE, O. III 36. DLRLC
-
-
- Zgaiba... sapă tot piciorul... și se calicește vita de ispravă. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- calic DEX '09 DEX '98
calic, calicăadjectiv
- 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sărac
- Printre toți verii, cumnații, nepoții și cumetrii, cel mai sărac, calic lipit pămîntului, era un văr primar. BART, E. 35. DLRLC
- De mă-ntrebi, eu nu știu bine. Alții poate știu – Ce să-ntrebi calici ca mine! Știu că lumea dintr-o dată S-a trezit că-i adunată Și c-o duce-n chiu. COȘBUC, P. II 33. DLRLC
- Cu un rac, tot sărac; c-un pitic, tot calic. NEGRUZZI, S. I 249. DLRLC
- 1.1. Termen de dispreț folosit de exploatatori la adresa celor săraci și exploatați. DLRLC
- Tu ești doar gospodar, proprietar, și n-ai ce căuta împreună cu calicii de muncitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 8/5. DLRLC
-
-
- Erau două unghere în care doi calici se adăposteau de ani de zile. ANGHEL, PR. 51. DLRLC
- Pomană cînd se face, se află și calici. MACEDONSKI, O. I 42. DLRLC
- Răspundea iute, iute și mormăit, cum cer calicii la pod. CREANGĂ, A. 90. DLRLC
-
- (Parcă) se bat calicii la gura lui. DLRLC
-
-
- Muncesc și nu s-alege nemica de mine, pentru că tot de stăpîni calici mi-am avut parte. CREANGĂ, P. 200. DLRLC
- Zaharia Duhu... tîrî privirea pe pereții afumați, la gazornița calică, la rafturile goale, la bîzîiala de muște [din dugheană]. C. PETRESCU, K. DR. 296. DLRLC
-
- 3. Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Este drept că-i un pic calic la un picior, dar eu cred că se preface. CAMILAR, N. II 409. DLRLC
-
etimologie:
- kalika DEX '98 DEX '09