calibrare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 138 / Pl: ~rări / E: calibra] 1 (Teh) Prelucrare mecanică a unei piese, a unui semifabricat, pentru a obține forma și dimensiunile prescrise Si: calibra. 2 Sortare, după mărime, a cerealelor, fructelor, puieților de pomi etc. 3 Restrângere a albiei variabile a unui râu prin lucrări hidrotehnice.

CALIBRARE calibrări, s. f.. Acțiunea de a calibra. Atelierul de calibrare de la uzina «Secera și Ciocanul».

CALIBRARE, calibrări, s. f. Acțiunea de a calibra.

CALIBRARE s.f. Acțiunea de a calibra și rezultatul ei; calibraj. [< calibra].

CALIBRA, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra mecanic un obiect, spre a obține forma și dimensiunile prescrise. 2. A sorta, după mărime sau masă, semințe, cereale, fructe, puieți de pom etc. 3. A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice. – Din fr. calibrer.

calibra vt [At: LTR / Pzi: ~rez / E: fr calibrer] 1 (Teh) A prelucra mecanic o piesă, un semifabricat, pentru a obține forma și dimensiunile prescrise. 2 A sorta, după mărime, cereale, fructe, puieți de pomi etc. 3 A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice.

CALIBRA, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra mecanic o piesă, un semifabricat, spre a obține forma și dimensiunile prescrise. 2. A sorta, după mărime, cereale, fructe, puieți de pom etc. 3. A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice. – Din fr. calibrer.

CALIBRA, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A realiza cu mare precizie piese de mașini de aceleași dimensiuni. 2. (Agric.) A sorta, a alege (grîne, fructe etc.) după mărime. A calibra orzul.

CALIBRA, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A realiza cu mare precizie piese de mașini de aceleași dimensiuni. 2. A sorta după mărime grîne, fructe etc. 3. A restrînge albia variabilă a unui rîu prin lucrări hidrotehnice. – Fr. calibrer.

CALIBRA vb. I. tr. 1. A da calibrul necesar, convenabil unor piese de mașini, de arme etc. ♦ A măsura calibrul, diametrul unei piese etc. 2. A alege, a sorta după mărime (cereale, fructe etc.). [< fr. calibrer, cf. it. calibrare].

CALIBRA vb. tr. 1. a da calibrul necesar unor piese de mașini, arme etc. ◊ a măsura calibrul, diametrul unei piese etc. 2. a sorta după mărime (semințe, fructe etc.). (< fr. calibrer)

A CALIBRA ~ez tranz. 1) (piese sau semifabricate metalice) A prelucra mecanic în vederea obținerii unui anumit calibru. 2) (produse alimentare) A măsura pentru a determina calibrul. 3) (instrumente) A grada cu precizie în vederea efectuării unor măsurări. 4) (produse agricole, puieți etc.) A sorta după mărime. /<lat. calibrer

calibrare (desp. -li-bra-) s. f., g.-d. art. calibrării; pl. calibrări

calibrare (-li-bra-) s. f., g.-d. art. calibrării; pl. calibrări

calibrare s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. calibrării; pl. calibrări

calibra (a ~) (desp. -li-bra) vb., ind. prez. 1 sg. calibrez, 3 calibrează; conj. prez. 1 sg. să calibrez, 3 să calibreze

calibra (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 calibrează

calibra vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. calibrez, 3 sg. și pl. calibrează

CALIBRARE s. (TEHN.) calibraj. (~ a unui semifabricat.)

CALIBRARE s. (TEHN.) calibraj. (~ a unui semifabricat.)

CALIBRARE (< fr.) s. f. 1. Operație finală de prelucrare mecanică a unui obiect, prin care se obțin dimensiunile prescrise și un grad înalt de netezime a suprafeței. 2. Proiectarea calibrelor cilindrilor de laminor pentru a obține profile din oțel sau alte metode. 3. (AGR.) Operație de sortare și de clasare a semințelor, fructelor, puieților etc. după mărime sau masă. 4. Lucrare hidrotehnică de restrîngere a albiei unui rîu. 5. Operație de comparare a unui aparat, traductor, element de măsură cu un etalon, pentru determinarea, ajustarea sau verificarea caracteristicii intrare-ieșire.