CALEMÁR s.n. Călimară portativă în formă de toc, care se purta la brâu. [< fr. calemar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

calemár, s.m. (înv.) boccegiu, marchidan, negustor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink