CALÉM, calemuri, s. n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Din tc. kalem.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÉM, calemuri, s. n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Tc. kalem.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÉM s. v. administrație, cancelarie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calém (calémuri), s. n. – Birou, cancelarie. – Mr. calem. Tc. kalem „pană” (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 1023; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλέμιν, bg. kalem. Sec. XVIII, înv. – Der. calemgiu, s. m. (țesătură orientală, cu ornamente brodate de mînă), din tc. kalem kiari „pictat cu pensula”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

calém s. n., pl. calémuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calém n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kalem, trestie, condeĭ, d. vgr. kálamos. V. călimară). Vechĭ. Cancelarie, bĭuroŭ [!], oficiŭ. Administrațiune publică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink