CÁLCIU s. n. 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de compuși. 2. Săruri ale calciului (1), întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Din fr. calcium.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÁLCIU n. Metal de culoare albă-argintie, răspândit în natură sub formă de compuși, având diferite întrebuințări în construcții, în industrie, în medicină etc. [Sil. -ciu] /<fr. calcium
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÁLCIU s.n. 1. Metal alcalino-pământos, alb-argintiu, răspândit foarte mult în natură sub formă de săruri. 2. Medicament compus din săruri de calciu (1), folosit mai ales contra manifestărilor de decalcifiere a organismului. [Pron. -ciu. / < fr. calcium, cf. lat. calx – var].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÁLCIU s. n. 1. metal alcalino-pământos, moale, alb-argintiu. 2. medicament conținând calciu (1). (< fr. calcium)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÁLCIU s. n. 1. Element chimic, metalic, alb-argintiu, foarte răspândit în natură sub formă de săruri. 2. Săruri ale calciului (1) întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Fr. calcium.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cálciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. cálciul; simb. Ca
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cálciŭ n. (d. lat. calx, cálcis, var). Chim. Un metal alb galbiŭ [!] bivalent care se obține descompunînd calcea cu pila luĭ Volta. A fost izolat de Davy la 1808.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACETILURĂ DE CÁLCIU s. v. carbid.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALCIU (‹ fr. {i}; {s} lat. calc- „var”) s. n. Element chimic (Ca; nr. at. 20, m. at. 40,08, p. t. 842-848ºC; p. f. 1.439ºC), metal alb-argintiu, moale, din familia metalelor alcalino-pămîntoase. Se găsește în natură numai sub formă de combinații (calcar, gips etc.). Se prepară prin electroliza unui amestec de clorură de calciu anhidră și fluorură de calciu. În combinații funcționează în starea de valență. 2. Face parte din compoziția organismului animal, avînd un rol plastic în formarea țesutului osos. Compușii săi au multiple utilizări în construcție, în industrie etc. și în terapeutică (pentru recalcificare, ca antialergic și sedativ). A fost descoperit (1808) de H. Davy și J.J. Berzelius.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
calciu s. n. 1. șampanie. 2. întăritoare / energizantă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a avea o cădere de calciu expr. (adol.) a ejacula
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ai nevoie de un calciu? expr. (glum.) 1. ți-e rău? 2. ești singur(ă)? 3. pot să-ți ofer ceva de băut?
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a zugrăvi în calciu smuls expr. (intl.) a sparge o casă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
te fac un calciu? expr. (glum.) 1. ți-e rău? 2. ești singură? 3. pot să-ți ofer ceva de băut?
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink