CALCIT s. n. Carbonat de calciu natural, cristalizat, divers colorat, care alcătuiește calcarul, marmura etc. – Din fr. calcite.

CALCIT s. n. Carbonat de calciu natural, cristalizat, transparent, incolor sau divers colorat, care alcătuiește calcarul, marmura etc. – Din fr. calcite.

CALCIT s. n. Mineral lucios, alb, incolor sau colorat prin impurități, foarte răspîndit în natură sub formă de marmură, tufuri calcaroase, stalactite etc.; carbonat de calciu.

CALCIT s. n. Carbonat de calciu natural, cristalizat. – Fr. calcite.

CALCIT s.n. Carbonat natural de calciu. [< fr. calcite, cf. lat. calx – var].

CALCIT s. n. carbonat natural de calciu. (< fr. calcite)

CALCIT n. Varietate de carbonat natural de calciu, transparent, incolor, utilizat în industria optică și ca material de construcție. /<fr. calcite

*calcítă f., pl. e (d. calce). Min. Peatră de var, calcar, carbonat de calce (CO₃Ca). Varietățile ei sînt: peatra de var, creta, marmura, peatra de construcțiune, peatra litografică (marga), aragonita, spatu de Islanda ș. a.

calcit s. n.

calcit s. n.

calcit s. n.

calcit, pl. calcite

calcit, (engl.= calcite) CaCO3, s. trigonal; formele transpa-rente, incolore și larg cristalizate se cunosc sub numele de spat de Islanda; min. etalon în scara durității Mohs (duritatea=3). În România, min. foarte răspândit în toate unitățile și în toate formațiunile. Cristalele cu forme spectaculoase se găsesc în peșteri și în ganga unor filoane metalifere (Baia Mare, în Mții Metaliferi, în Banat etc.).

CALCIT (< fr. {i}) s. n. Carbonat natural anhidru de calciu, divers colorat datorită impurităților conținute (fier, magneziu etc.); se formează pe cale hidrotermală în zăcămintele metasomatice de contact, prin precipitare chimică la gura izvoarelor încărcate cu carbonat de calciu unde formează tufuri și travertine și în peșteri, sub aspect de stalactite și stalagmite. Alcătuiește aproape în intregime masa calcarelor și are întrebuințarea acestora.