CALCINÁRE, calcinări, s. f. Acțiunea de a calcina; calcinație. – V. calcina.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALCINÁRE s.f. Acțiunea de a calcina și rezultatul ei; calcinație. [< calcina].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALCINÁRE, calcinări, s. f. Acțiunea de a calcina.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALCINÁRE s. calcinație. (~ a unei substanțe chimice.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
calcináre s. f., g.-d. art. calcinării; pl. calcinări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALCINÁ, calcinez, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică în alta prin încălzirea ei la o temperatură înaltă în scopul eliminării apei, al înlăturării unor compuși volatili, al oxidării etc. – Din fr. calciner.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CALCINÁ ~éz tranz. (substanțe chimice) A supune acțiunii unei temperaturi înalte (în vederea eliminării apei, a unor compuși volatili etc.). /<fr. calciner
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALCINÁ vb. I. tr. A supune o substanță la acțiunea unui foc puternic pentru a o usca; (pop.) a prăji. [< fr. calciner].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALCINÁ vb. tr. a încălzi o substanță la temperaturi înalte, în scopul transformării ei în altă substanță. ◊ a arde, a carboniza. (< fr. calciner, lat. calcinare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALCINÁ, calcinez, vb. I. Tranz. A supune o substanță sau un obiect la o temperatură înaltă pentru a îndepărta substanțele volatile, pentru a produce unele reacții sau pentru a distruge unele substanțe. – Fr. calciner.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
calciná vb., ind. prez. 1 sg. calcinéz, 3 sg. și pl. calcineáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*calcinațiúne f. (d. calcinez). Acțiunea de a calcina. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*calcinéz v. tr. (fr. calciner, d. lat. calx, calce.) Prefac în calce pin [!] foc intens. Usuc la o căldură intensă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALCINARE (‹ fr.) s. f. 1. Operație de transformare a unei substanțe chimice în alta prin încălzire în aer sau curent de oxigen, la temperaturi înalte, în scopul eliminării apei (de cristalizare, de constituție etc.), înlăturării unor compuși volatili, oxidării etc. 2. Încălzire a unui minereu, în absența aerului, pînă la o temperatură inferioară celei de topire, în scopul eliminării apei sau al disocierii carbonaților.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink