CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre cele două oase ce formează călcâiul. – Din fr. calcanéum, lat. calcaneum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCANÉU ~e n. Unul dintre oasele care formează călcâiul. [Sil. -ca-neu] /<lat. calcaneum, fr. calcanéum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCANÉU s.n. Unul dintre oasele călcâiului. [Pl. -ee, -euri. / < lat. calcaneum, fr. calcanéum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCANÉU s. n. os al tarsului care formează călcâiul. (< lat. calcaneum, fr. calcanéum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre oasele care formează călcâiul. – Fr. calcanéum (lat. lit. calcaneum).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCANÉU s. (ANAT.) (pop.) osul călcâiului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calcanéu s. n., art. calcanéul; pl. calcanée
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*calcáneŭ n., pl. eĭe (lat. calcáneum, de unde și călcîĭ). Anat. Osu călcîĭuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink