opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALANDRARE, calandrări, s. f. Acțiunea de a calandra și rezultatul ei. – V. calandra.

CALANDRARE, calandrări, s. f. Acțiunea de a calandra și rezultatul ei. – V. calandra.

CALANDRARE s.f. Acțiunea de a calandra. ♦ Operație de apretură cu ajutorul căreia, prin presare la cald, se dă țesăturilor de bumbac, de in etc. un luciu mai mare. [< calandra].

CALANDRA, calandrez, vb. I. Tranz. A trece un material printr-un calandru în vederea subțierii, aplatizării, netezirii, imprimării unor desene etc.; a presa cu calandrul. – Din fr. calandrer.

CALANDRA, calandrez, vb. I. Tranz. A trece un material printr-un calandru în vederea subțierii, aplatizării, netezirii etc. acestuia; a presa cu calandrul. – Din fr. calandrer.

CALANDRA vb. I. tr. A trece prin calandru; a presa cu calandrul. [< fr. calandrer].

CALANDRA vb. tr. a trece un material prin calandru. (< fr. calandrer)

A CALANDRA ~ez tranz. (materiale) A trece printr-un calandru (în vederea finisării). /<fr. calandrer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calandrare s. f., g.-d. art. calandrării; pl. calandrări

calandrare s. f., g.-d. art. calandrării; pl. calandrări

calandrare s. f., g.-d. art. calandrării; pl. calandrări

calandra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calandrez, 3 calandrează; conj. prez. 1 sg. să calandrez, 3 să calandreze

calandra (a ~) vb., ind. prez. 3 calandrează

calandra vb., ind. prez. 1 sg. calandrez, 3 sg. și pl. calandrează

Intrare: calandrare
calandrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calandrare
  • calandrarea
plural
  • calandrări
  • calandrările
genitiv-dativ singular
  • calandrări
  • calandrării
plural
  • calandrări
  • calandrărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: calandra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calandra
  • calandrare
  • calandrat
  • calandratu‑
  • calandrând
  • calandrându‑
 singular plural
  • calandrează
  • calandrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calandrez
 (să)
  • calandrez
  • calandram
  • calandrai
  • calandrasem
a II-a (tu)
  • calandrezi
 (să)
  • calandrezi
  • calandrai
  • calandrași
  • calandraseși
a III-a (el, ea)
  • calandrează
 (să)
  • calandreze
  • calandra
  • calandră
  • calandrase
plural I (noi)
  • calandrăm
 (să)
  • calandrăm
  • calandram
  • calandrarăm
  • calandraserăm
  • calandrasem
a II-a (voi)
  • calandrați
 (să)
  • calandrați
  • calandrați
  • calandrarăți
  • calandraserăți
  • calandraseți
a III-a (ei, ele)
  • calandrează
 (să)
  • calandreze
  • calandrau
  • calandrară
  • calandraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calandrare, calandrărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a calandra și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Operație de apretură cu ajutorul căreia, prin presare la cald, se dă țesăturilor de bumbac, de in etc. un luciu mai mare. DN
etimologie:
  • vezi calandra DEX '09 DEX '98 DN

calandra, calandrezverb

  • 1. A trece un material printr-un calandru în vederea subțierii, aplatizării, netezirii, imprimării unor desene etc.; a presa cu calandrul. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.