2 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALAMAR, calamari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de opt brațe și două tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. [Var.: calmar s. m.] – Din fr. calmar.

CĂLĂMA s. f. v. călimară.

CĂLĂMA s. f. v. călimară.

CĂLĂMA s. f. v. călimară.

CĂLIMARĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Var.: (înv.) călăma s. f.] – Din ngr. kalamári.

CĂLIMARĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Var.: (înv.) călăma s. f.] – Din ngr. kalamári.

calmar sm [At: GOLESCU, Î. 81 / V: ~lamare, ~lam~, călăm~ sn / Pl: ~i / E: fr calmar] 1 (Lpl) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo). 2 (Șls) Animal din genul calamari (1).

călima sf [At: AXINTE URICARUL, ap. LET. II, 144/1 / V: ~lăm~ (pl: ~lămări), ~lemăr sn, (pl: ~lemaruri), ~lem~ (pl: ~lemări), ~ar (pl: ~ruri sn), (Trs) ~măr sn, (înv) ~riu sn, ~re / Pl: ~mări / E: ngr ϰαλαμάρις, bg калимар] Vas mic de metal, de sticlă, de material plastic etc. în care se ține cerneala. corectat(ă)

CALMAR, calmari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. calmar.

CĂLIMARĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de porțelan sau de metal, în care se ține cerneala. Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601. ◊ Fig. Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lumina. ANGHEL-IOSIF. C. M. I 151. – Variante: călăma (CARAGIALE, O. VII 195, CREANGĂ, A. 12) s. f., călimar (MACEDONSKI, O. III 79), călămăr (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176) s. n.

CĂLIMARĂ, călimări, s. f. Vas mic în care se ține cerneala. [Var.: călăma s. f.] – Ngr. kalamári.

CALMAR s.m. Moluscă asemănătoare cu sepia, cu înotătoarele scurte și triunghiulare, și avînd în jurul gurii zece tentacule. [< fr. calmar].

CALMAR s. m. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare și gura înconjurată de tentacule. (< fr. calmar)

CALMAR ~i m. 1) Moluscă marină comestibilă, cu corpul alungit, înzestrată cu înotătoare triunghiulare și tentacule scurte în jurul gurii. /<fr. calmar

CĂLIMARĂ ~ări f. Vas mic (de sticlă, de porțelan etc.) pentru cerneală. [G.-D. călimării] /<ngr. kalamári

călimări f. pl. vas mic (de sticlă, porțelan sau lemn) cu cerneală de scris [Gr. mod. CALAMÀRI].

călimáră f., pl. ărĭ (ngr. kalamári, cutiuță cu condeĭe și călimară, d. vgr. kalamárion, care vine d. kálamos, trestie, condeĭ; bg. kalamar, kŭlimar, nsl. kalimar, rut. kalamar). Sud. Șipușor (sticluță) de ținut cerneală în buzunar saŭ pe masă. – În est calamară (pl. călămărĭ) și calamare (pl. călămărĭ), în Trans. călimar (pl. e).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calamar / calmar s. m., pl. calamari / calmari

călima s. f., g.-d. art. călimării; pl. călimări

călima s. f., g.-d. art. călimării; pl. călimări

călima s. f., g.-d. art. călimării; pl. călimări

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calamar (calamari), s. m. – Gen de cefalopode comestibile. Ngr. ϰαλαμάρις, cf. it. calamaio, sp. calamar, sl. kalamari.

călimară (călimări), s. f. – Vas mic în care se ține cerneala. – Var. (Mold.) călămar, megl. călămar, călimară. Ngr. ϰαλαμάρις sau ϰαλαμαριά (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR); cf. tc., alb., bg., sb. kalamar. Sec. XVII, este pop.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALMAR (< fr., germ.) s. m. Cefalopod comestibil din genul Loligo, cu corpul alungit, conic, de 8-50 cm, cu înotătoarele triunghiulare și gura înconjurată de 10 tentacule; trăiește în M. Mediterană și în Oc. Atlantic. Pielea de c. este utilizată în marochinărie.

Intrare: calamar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calamar
  • calamarul
  • calamaru‑
plural
  • calamari
  • calamarii
genitiv-dativ singular
  • calamar
  • calamarului
plural
  • calamari
  • calamarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calmar
  • calmarul
  • calmaru‑
plural
  • calmari
  • calmarii
genitiv-dativ singular
  • calmar
  • calmarului
plural
  • calmari
  • calmarilor
vocativ singular
plural
călămar1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călămar
  • călămarul
plural
  • călămari
  • călămarii
genitiv-dativ singular
  • călămar
  • călămarului
plural
  • călămari
  • călămarilor
vocativ singular
plural
Intrare: călimară
călimară substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călima
  • călimara
plural
  • călimări
  • călimările
genitiv-dativ singular
  • călimări
  • călimării
plural
  • călimări
  • călimărilor
vocativ singular
plural
călămară substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călăma
  • călămara
plural
  • călămări
  • călămările
genitiv-dativ singular
  • călămări
  • călămării
plural
  • călămări
  • călămărilor
vocativ singular
plural
călemară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călimar
  • călimarul
plural
  • călimaruri
  • călimarurile
genitiv-dativ singular
  • călimar
  • călimarului
plural
  • călimaruri
  • călimarurilor
vocativ singular
plural
călămar2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călămar
  • călămarul
plural
  • călămaruri
  • călămarurile
genitiv-dativ singular
  • călămar
  • călămarului
plural
  • călămaruri
  • călămarurilor
vocativ singular
plural
călămăr substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călămăr
  • călămărul
plural
  • călămăruri
  • călămărurile
genitiv-dativ singular
  • călămăr
  • călămărului
plural
  • călămăruri
  • călămărurilor
vocativ singular
plural
călimăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
călimariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
călimare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calamar, calamarisubstantiv masculin

  • 1. (la) plural Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de opt brațe și două tentacule (Loligo). DEX '09
etimologie:

călima, călimărisubstantiv feminin

  • 1. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601. DLRLC
    • format_quote figurat Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lumina. ANGHEL-IOSIF. C. M. I 151. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic