CALAMANDROS s. n. (Reg.) Neregulă, neorânduială, harababură. – Et. nec.

❍CALAMANDROS sbst. Mold. familiar Harababură, gălăgie, neorînduială: d’apoi cu smîntînitul oalelor, ce ~ făceam! CRG..

CALAMANDROS s. n. (reg.) Neregulă, neorânduială, harababură. – Et. nec.

CALAMANDROS s. n. (Rar) Harababură, neregulă, neorînduială; amestecătură de lucruri multe și felurite. D-apoi cu smîntînitul oalelor, ce calamandros făceam! CREANGĂ, A. 44.

CALAMANDROS s. n. (Reg.) Neregulă, neorînduială, harababură.

CALAMANDROS n. reg. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. /Orig. nec.

calamandros n. Mold. gălăgie, dezordine; cu smântânitul oalelor ce calamandroase făceam! CR. [Origină necunoscută].

calamandrós n., pl. oase și urĭ, și halamándră f., pl. e (var. din hărmălaĭe, mold. harma-). Mold. Fam. Amestec, tărăboĭ, tămbălăŭ, amuzament zgomotos, dezordine, scandal: aŭ făcut halamandră, unt cu ouă (rev, I. Crg. 13, 65).

chilimandros sn vz calamandros

calamandros (reg.) s. n.

calamandros (reg.) s. n.

calamandros s. n., pl. calamandroase

calamandros (-oase), s. n. – Revoltă, dezordine, harababură, vacarm. – Var. chilimandros. Origine expresivă, ca în șandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc. Derivarea din țig. kelimangere „dansatori” (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este var. de la hărmălaie.

CALAMANDROS s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală.

calamandros s. v. DEBANDADĂ. DERANJ. DEZORDINE. DEZORGANIZARE. HAOS. NEORÎNDUIALĂ. ZĂPĂCEALĂ.