❍CALACAN, CĂLACAN, CĂLĂCAN sbst. Mold. Bucov. = CALAICAN: fierbi coajă de arin... fără calacan și moi călepele VOR.; hîbul cu călacan și tot ce trebue unui ciubotar CRG. [ngr. χαλαχάνθι].

calacán n. (ngr. kalaháni, d. vgr. hálkanthon; sîrb. kalakan. Mold. Sulfat de fer, verziŭ la coloare. – În Munt. calaĭcan.

CALAICAN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, folosit ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor în agricultură. [Var.: calacan, călacan s. n.] – Din ngr. kalakánthi.

călacan sms vz calaican

călăcan sms vz calaican

CALAICAN sbst. 💎 Sulfat fieros, de coloare verde când e cristalizat, numit și „vitriol verde” se întrebuințează la prepararea cernelii și ca desinfectant [calacan].

CALAICAN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, întrebuințat ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor din agricultură. [Var.: calacan, călacan s. n.] – Din ngr. kalakánthi.

CALAICAN s. n. Sulfat feros, de culoare verde cînd e cristalizat, întrebuințat la colorat, iar în medicina populară ca dezinfectant; chiclaz. Matache fusese uns pe mîni cu calaican. CARAGIALE, la TDRG. – Pronunțat: -lai-. – Variante: călacan (CREANGĂ, A. 82), calacan (CONTEMPORANUL, I 165) s. n.

CALAICAN s. n. Sulfat feros, de culoare verde cînd este cristalizat, întrebuințat ca dezinfectant și colorant. [Pr.: -lai-. – Var.: calacan, călacan s. n.] – Ngr. kalaháni.

CALAICAN n. pop. Substanță cristalină de culoare verde-deschisă, având diferite întrebuințări (în combaterea dăunătorilor în agricultură, ca materie colorantă etc.); sulfat de fier. [Sil. -lai-] /<ngr. kalakánthi

calaican n. sulfat de fier (Mold. călăcan): hârbul cu călăcan. CR. [Gr. mod. KALAKANTHI (= gr. vechiu hálkanthon).

călăcan n. Mold. V. calaican.

calaĭcán, V. calacan.

calaican (reg.) (desp. -lai-) s. n.

calaican (-lai-) s. n.

calaican s. n. (sil. -lai-)

calaican (3 sil.)

calaican s. m. – Sulfat de fier. – Var. calacan, călăcan. Ngr. ϰαλαχάνι (DAR), cf. sb. kalakan. – Der. calaicănit, adj. (vopsit în verde).

CALAICAN s. v. sulfat feros.

CALAICAN s. (CHIM.) melanterit, sulfat feros, (reg.) galițcă, piatră-verde, (Mold. și Bucov.) chiclaz.