CALȚAVÉTĂ, calțavete, s. f. (Înv. și reg.) Jartieră. – Din ngr. kaltsodéta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALȚAVÉTĂ ~e f. înv. Accesoriu de îmbrăcăminte, în formă de bandă elastică, care ține ciorapul întins pe picior; jartieră. /<ngr. kaltsodéta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALȚAVÉTĂ, calțavete, s. f. (Înv. și reg.) Jartieră. – Ngr. kaltsodeta.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALȚAVÉTĂ s. v. jartieră.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calțavétă (calțavéte), s. f. – Jartieră. – Mr. călțăvetă. Ngr. ϰαλτζοδέτα, din it. calzetta (DAR; Gáldi, Dict., 157). Rezultatul fonetic este normal; pentru rezultatul rom. al lui δ gr., cf. ivră.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

calțavétă s. f., pl. calțavéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calțavétă f., pl. e (ngr. kaltsodéta, d. káltsa [it. calza], colțun, cĭorap, și -deta, care leagă. V. călțun). Legătura care ține cĭorapu pe picĭor (de ordinar elastică). Un ordin cavaleresc în Anglia. – Azĭ maĭ mult jartieră, un barbarizm pe care poporu nu l-a primit încă în est.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink