Cain m. fiu mai mare al lui Adam, ucise din invidie pe fratele său Abel și fu blestemat de D-zeu pentru această nelegiuire.

CAIN [kein], James (1892-1977), scriitor american. Romane polițiste („Poștașul sună întotdeauna de două ori”).

CAIN (în „Vechiul Testament”), fiul cel mai mare a lui Adam și al Evei. L-a ucis din invidie pe fratele său Abel.

CAIN bibl., ebr. – țig. (RI XV 168).

CĂIN- 1. Căinușu, V., diac., 1663 (Cîmp). Căinița din Borcești, b. (Sur II). 3. + -ar: Găinar b., mold. (16 A IV 281); -i s.