CAID¹, caizi, s. m. Titlu purtat în trecut de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești; persoană care purta acest titlu. – Din fr. caïd.

CAID², caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar; arhivă. – Din tc. kayit.

caid¹ sn [At: TES. II, 308 / P: ca-id / Pl: ~uri / E: tc kayit] (Înv) 1 Registru. 2 (Îe) A face ~ A înregistra. 3 Dosar. 4 Arhivă.

caid² sm [At: DEX² / P: ca-id / Pl: ~ii / E: fr caid] 1-2 (Titlu purtat odinioară de) guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești.

CAID¹, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar, arhivă. – Din tc. kayit.

CAID², caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești; persoană care purta acest titlu. – Din fr. caïd.

CAID², caiduri, s. n. (Turcism învechit) Registru, condică, dosar, arhivă. Încredințîndu-se din caidurile... împărăției de acest drept legiuit a Moldaviei, îl întărește. NEGRUZZI, S. I 242.

CAID¹, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din nordul Africii.

CAID¹, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar, arhivă. – Tc. kayd.

CAID², caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord. – Fr. caïd.

CAID s.m. Titlu dat odinioară guvernatorului unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de nord. [Pron. ca-id, pl. -izi. / < fr. caïd].

CAID s. m. 1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuții judecătorești. 2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; șef de bandă criminală. (< fr. caïd)

caid s. m. 1985 Șef de bandă criminală v. favela (din fr. caïd; DEX, DN3 – alt sens)

CAID¹ ~uri n. înv. Caiet gros de format mare în care se includeau diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; registru; catastif; condică. [Sil. ca-id] /<turc. kayd

CAID² ~zi m. (în trecut, în statele musulmane ale Africii de Nord) Guvernator al unei provincii sau al unui oraș care deținea și funcțiile de judecător și de șef al poliției. [Sil. -ca-id] /<fr. caïde

caid² (registru, arhivă) (înv.) s. n., pl. caiduri

caid¹ (persoană) s. m., pl. caizi

caid¹ (persoană) s. m., pl. caizi

caid² (registru, arhivă) (înv.) s. n., pl. caiduri

caid (registru, arhivă) s. n., pl. caiduri

caid (persoană) s. m., pl. caizi

CAID s. v. arhivă, catastif, condică, registru.

caid s. v. ARHIVĂ. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU.

caid (caiduri), s. n. – Protocol, document de arhivă. – Mr. caide „viză”. Tc. kayid „carte” (Șeineanu, III, 25).

caid, caizi s. m. șef de bandă.