CAICCIU, caiccii, s. m. Conducător de caic. [Pr.: ca-ic-] – Din tc. kayıkçı.

caicciu sm [At: LET. II, 171/14 / V: ~cgiu / P: ca-ic~ / Pl: ~cii / E: tc cayikci] Conducător de caic.

CAICCIU sm. ⛵ Conducătorul unui caic; luntraș turc: ~l care-l luase să treacă Dunărea, simțindu-l cu parale la chimir, l-ar fi omorît I. -GH. [tc.].

CAICCIU, caiccii, s. m. Conducător de caic. [Pr.: ca-ic-] – Din tc. kayikçi.

CAICCIU, caiccii, s. m. Conducător de caic. Caicciul care-l luase să-l treacă Dunărea, simțindu-l cu parale în chimir, l-ar fi omorît ca să-l jefuiască. GHICA, S. 303. – Variantă: caicgiu (ODOBESCU, S. II 496) s. m.

CAICCIU, caiccii, s. m. Conducător de caic. – Tc. kayikçi.

caicciu m. conducător de caice, luntraș turc. [Turc. KAYIKČY].

caiccíŭ m. (turc. kaĭikĕy). Proprietar saŭ conducător de caic.

caicgiu sm vz caicciu

CAICGIU s. m. v. caicciu.

caicciu (înv.) (desp. ca-ic-) s. m., art. caicciul; pl. caiccii, art. caicciii (desp. -ci-ii)

caicciu (ca-ic-) s. m., art. caicciul; pl. caiccii, art. caicciii (-ci-ii)

caicciu s. m. (sil. ca-ic-), art. caicciul; pl. caiccii, art. caicciii