caiafét (-turi), s. n. – Mod de viață, fel de a fi. Tc. keyfiyet (Șeineanu, II, 75; Meyer 219; Lokotsch 1173; Ronzevalle 143).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

caĭafét și caifét n., pl. urĭ și e (turc. kviafet, fizionomie, aspect, haĭnă). Fam. Mobile, trăsurĭ, lux. Fig. Prestigiŭ, aparență: boĭeru trebuĭe să-șĭ ție caĭafetu!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink