7 definiții pentru căiafet
Explicative DEX
căiafet sn [At: DUMITRACEIE, 448 / P: că-ia~ / V: câi~, cai~, caifet / E: tc kyjăfet] 1 (Înv) Haine. 2 Aspect. 3 Lux (în îmbrăcăminte).
caiafet sn vz căiafet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caiefet sn vz căiafet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caifet sn vz caiafet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caĭafét și caifét n., pl. urĭ și e (turc. kviafet, fizionomie, aspect, haĭnă). Fam. Mobile, trăsurĭ, lux. Fig. Prestigiŭ, aparență: boĭeru trebuĭe să-șĭ ție caĭafetu!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
caifét, V. caĭafet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
caiafet (-turi), s. n. – Mod de viață, fel de a fi. Tc. keyfiyet (Șeineanu, II, 75; Meyer 219; Lokotsch 1173; Ronzevalle 143).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: căiafet
căiafet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
caiafet2 (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
caiafet1 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
caiefet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)