CAGÚLĂ, cagule, s. f. 1. Mantie cu glugă purtată de călugări; tip de glugă care acoperă tot capul (cu deschizături în dreptul ochilor). 2. Parte de cauciuc a unei măști de gaze. – Din fr. cagoule.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAGÚLĂ ~e f. 1) Partea din cauciuc a unei măști de gaze. 2) Mantie cu glugă purtată de călugări. 3) Glugă închisă, cu orificii în dreptul ochilor. /<fr. cagoule
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAGÚLĂ s.f. 1. Mantie cu glugă purtată de călugări. ♦ Tip de glugă (cu deschizături pentru ochi). 2. Parte a unei măști de gaze alcătuită din foaia de cauciuc care acoperă capul, trecând peste urechi. [< fr. cagoule].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAGULĂ s. f. 1. mantie cu glugă purtată de călugări. ◊ glugă (cu deschizături pentru ochi). 2. parte a unei măști de gaze, din cauciuc, ce acoperă capul, trecând peste urechi. (< fr. cagoule)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cagúlă s. f., g.-d. art. cagúlei; pl. cagúle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cagúlă s.f. Glugă (trasă peste față) ◊ „Castelul Norman din Scoția a sărbătorit «a 500-a aniversare a fantomei castelului»; participanții aveau costumația de rigoare – halatul alb, lung, și cagula [...]” I.B. 10 IV 74 p. 4; v. și Luc. 13 X 79 p. 8 (din fr. cagoule; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink