CAFAS, cafasuri, s. n. (Înv.) 1. Încăpere deschisă în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. 2. Balcon unde cântă corul într-o biserică. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 3. Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Din ngr. kafási.

cafas sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 274/13 / V: căf~, ~at, ~az / Pl: ~uri / E: tc kafas] (îvp) 1 Foișor. 2 Balcon unde cântă corul într-o biserică. 3 Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 4 Grilaj din vergele de lemn.

CAFAS, cafasuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Încăpere deschisă în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. 2. Balcon unde cântă corul într-o biserică. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 3. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Din ngr. kafási.

CAFAS, cafasuri, s. n. (Învechit) 1. Grilaj de vergele de lemn, care se întretaie ca o leasă (de obicei la ferestre și deasupra porților); zăbrele, ostrețe. Chioșc de lemnărie, lucrat numai în cafasuri și în săpături de chiparos și de iasomie. ODOBESCU, S. I 139. 2. Încăpere în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. De-aici începeau grădinile umbroase, cu balcoane, chioșcuri și cafasuri. SADOVEANU, Z. C. 277.

CAFAS, cafasuri, s. n. 1. Balcon unde cîntă corul într-o biserică; (înv.) balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 2. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Ngr. kafasi, tc. kafas.

cafas n. 1. jaluzele sau persiene de lemn colorat și transparent la ferestrele unui harem: a) la Turci: chiar, Sultanul ascultă prin cafas umbros BOL.; b) la Români, în epoca fanariotă: casa are două ferestre cu cafas în fața uliței Fil.; 2. Mold. locul bisericii. închis cu grilaj de lemn (unde steteau femeile ca să nu fie văzute de bărbați). [Turc. KAFAS, grilaj].

cafás n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kafas și kafes, parmaclîc, balcon închis pînă sus cu parmaclîc; ngr. kafási). Mold. Balconu din ăuntru bisericiĭ (numit și pod în Munt.). ĭal. (cafés). Coteț de pus animalele la îngrășat.

cafat sn vz cafas

cafaz sn vz cafas

căfas sn vz cafas

cafas (înv., reg.) s. n., pl. cafasuri

cafas (înv., reg.) s. n., pl. cafasuri

cafas s. n., pl. cafasuri

cafas (cafasuri), s. n. – Grație. – Mr. căfase „colivie”, megl. căfez „colivie”. Tc. kafas „colivie” (Șeineanu, II, 70; Meyer 164; Lokotsch 993; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰαφάσι, alb., bg. kafaz, sb. kafas.