opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

caecum sms vz cecum

*CAECUM, CECUM sbst. 🫀 Partea din intestinul gros care urmează îndată după intestinul subțire (👉 APARATUL DIGESTIV) [lat.].

*cáecum n. (cuv. lat. pron. de Romaniĭ ceĭ vechĭ káĭkum, de noĭ, cécum, d. caecus, orb). Anat. Partea intestinuluĭ gros între intestinu supțire și colon. V. cecal.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cecum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cecum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.

CECUM s. n. v. cec2.

CECUM s. n. v. cec2.

CECUM s. n. v. cec2.

cec2 sn [At: DN3 / V: ~um / Pl: ~uri / E: lat caecum] Primă parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon.

cecum sn vz cec2

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. – Variantă: cecum s. n.

CECUM s. n. v. cec2.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cecum s. n.] – Fr. caecum (lat. lit. [intestinum] caecum).

CEC2 s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum].

CECUM s.n. v. cec2.

CEC2 s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum)

CECUM s. n. elem. cec2.

CEC2 ~uri n. anat. Parte inițială a intestinului gros, situată între intestinul subțire și colon. /<fr. caecum

cecum n. Anat. partea intestinului gros ce vine după intestinul subțire.

*cécum n. Răŭ scris îld. caecum.

Ortografice DOOM

cec s. n., pl. cecuri

cec (ordin de plată, parte a intestinului gros) s. n., pl. cecuri

cecum s. n., pl. cecumuri

cec (nu: cecum)

Intrare: caecum
caecum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cec (anat.)
cec1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cec
  • cecul
  • cecu‑
plural
  • cecuri
  • cecurile
genitiv-dativ singular
  • cec
  • cecului
plural
  • cecuri
  • cecurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cecum
  • cecumul
  • cecumu‑
plural
  • cecumuri
  • cecumurile
genitiv-dativ singular
  • cecum
  • cecumului
plural
  • cecumuri
  • cecumurilor
vocativ singular —
plural —
caecum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cec, cecurisubstantiv neutru

  • 1. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.