CADMIÁ, cadmiez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect metalic cu un strat subțire de cadmiu în scopul protejării ei contra eroziunii. [Pr.: -mi-a] – Din cadmiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CADMIÁ vb. I. tr. A acoperi suprafața unui corp metalic cu un strat de cadmiu. [Pron. -mi-a. / < fr. cadmier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CADMIÁ vb. tr. a acoperi un corp metalic cu un strat de cadmiu. (< fr. cadmier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CADMIÁ, cadmiez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect metalic cu un strat de oxid de zinc. [Pr.: -mi-a] – Din cadmiu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cadmiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 1 sg. cadmiéz, 3 sg. și pl. cadmiáză, 1 pl. cadmiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. cadmiéze; ger. cadmiínd (sil. -mi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CADMÍE, cadmii, s. f. Depunere de oxid de zinc impur pe pereții cuptoarelor de zinc. – Din fr. cadmie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁDMIE s.f. Oxid de zinc impur, care se depune pe pereții cuptoarelor de zinc. [Pron. -mi-e, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. cadmie, cf. gr. kadmeia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁDMIE s. f. oxid de zinc impur, care se depune pe pereții cuptoarelor de zinc. (< fr. cadmie, lat. cadmia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cádmie (oxid de zinc) s. f. (sil. -mi-e), art. cádmia (sil. -mi-a), g.-d. art. cádmiei; pl. cádmii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cádmie f. (lat. cadmia, d. vgr. kadmeia, un mineral care se găsea lîngă orașu Teba, fundat de Cadmu, în Grecia). Chim. Oxid de zinc care se lipește de părețiĭ [!] hornurilor la topirea zinculuĭ. Cadmie fosilă, oxid natural de zinc, galben saŭ roșiatic, întrebuințat ca astringent. V. calamină și tutea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink