CADÁVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, stârv, leș¹. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CADÁVRU ~e n. Corp al unui om sau al unui animal mort; trup neînsuflețit. ◊ A călca peste ~e a fi lipsit de orice scrupule pentru atingerea unui scop. ~ ambulant om extrem de slăbit și cu aspect bolnăvicios. /<fr. cadavre, lat. cadaver
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CADÁVRU s.n. Corpul unui om sau al unui animal mort. [< fr. cadavre, cf. lat. cadaver].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CADÁVRU s. n. orice organism animal mort. ♦ (fig., fam.) ~ ambulant = om extrem de slab. (< fr. cadavre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CADÁVRU, cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule în atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CADÁVRU s. corp, hoit, leș, mortăciune, stârv, trup, (reg.) stârvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ul într-o văgăună.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cadávru s. n. (sil. -vru), pl. cadávre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cadávru n., pl. e (fr. cadavre, d. lat. cadáver). Corp mort (hoĭt, stîrv, leș). Fig. Corp foarte slab saŭ uzat: omu acesta e un cadavru ambulant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink