cacogeneză sf [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr cacogénèse] (Med) Dezvoltare anormală a unui organ.

CACOGENEZĂ s.f. Dezvoltare anormală a unui organ. [< fr. cacogenèse, cf. gr. kakos – rău, genesis – naștere].

CACOGENEZĂ s. f. (biol.) 1. dezvoltare anormală a unui organ. 2. incapacitate de hibridare. (< fr. cacogenèse)

cacogeneză s. f., pl. cacogeneze

CACO- „urît, greșit, defectuos”. ◊ gr. kakos „rău” > fr. caco-, it. id., engl. id., germ. kako- > rom. caco-. □ ~chilie (v. -chilie), s. f., stare patologică a sucului gastric; ~colie (v. -colie₁), s. f., stare anormală a fierii; ~epie (v. -epie), s. f., pronunție greșită; ~fazie (v. -fazie), s. f., vorbire incorectă, cu deformarea și substituirea cuvintelor; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., asociație dezagreabilă de sunete sau de cuvinte; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre plante) care prezintă structură genetică nefavorabilă; sin. cacogenic; ~genic (v. -genic), adj., cacogen*; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Dezvoltare anormală a unei structuri sau formații anatomice. 2. Incapacitatea plantelor la hibridație; ~geuzie (v. -geuzie), s. f., senzație falsă de gust dezagreabil; ~grafie (v. -grafie), s. f., ortografiere greșită; ~lalie (v. -lalie), s. f., vorbire defectuoasă; ~logie (v. -logie₁), s. f., construcție gramaticală greșită; ~melie (v. -melie), s. f., deformație congenitală a picioarelor; ~plazie (v. -plazie), s. f., 1. Creștere patologică. 2. Structură sau formație anatomică defectuoasă; ~pragie (v. -pragie), s. f., deviere de la normal a funcțiilor nutritive; ~stomie (v. -stomie), s. f., miros dezagreabil al gurii; ~trofie (v. -trofie), s. f., nutriție defectuoasă.