CABOTÁJ, cabotaje, s. n. Navigație comercială de-a lungul coastei; transport naval de mărfuri între porturi apropiate. – Din fr. cabotage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CABOTÁJ ~e n. nav. Navigație comercială de-a lungul coastei mărilor, între porturi apropiate. /<fr. cabotage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CABOTÁJ s.n. Navigație de-a lungul coastei de la un port la altul. [< fr. cabotage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CABOTÁJ s. n. navigație maritimă de-a lungul coastei între localități apropiate. (< fr. cabotage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CABOTÁJ s. n. Navigație la distanță mică de-a lungul coastei (între porturile aceleiași țări). – Fr. cabotage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cabotáj s. n., pl. cabotáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cabotágiŭ și (ob.) -áj n., pl. e (fr. cabotage, d. caboter, a face cabotaj, d. sp. cabo, cap, promontoriŭ; it. cabotaggio). Navigațiune comercială pe lîngă coaste orĭ de la cap la cap, foarte obișnuită în ainte [!] de invențiunea busoleĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink