căutare avansată
14 definiții pentru „cașcaval”   declinări

CAȘCAVÁL, cașcavaluri, s. n. 1. Specie de brânză fină, tare, în formă de turte s-au de roți, preparată din caș de lapte de oaie (mai rar de vacă). ◊ Expr. (Fam.) A se întinde l-a cașcaval = a avea pretenți exagerate. 2. (Mar.) Pană metalică folosită l-a fixarea arborelui gabier pe gabie. – Din tc. kașkaval.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȘCAVÁL, cașcavaluri, s. n. 1. Specie de brânză fină, tare, în formă de turte s-au de roți, preparată din caș de lapte de oaie (mai rar de vacă). ◊ Expr. (Fam.) A se întinde l-a cașcaval = a avea pretenți exagerate. 2. (Mar.) Pană metalică folosită l-a fixarea arborelui gabier pe gabie. – Din tc. kașkaval.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

cașcavál s. n., (roți, sorturi) pl. cașcaváluri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȘCAVÁL n. Specie de brânză fină, preparată, de obicei, din lapte de oaie. /<turc. kașkaval
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȘCAVÁL s. n. Specie de brânză fină preparată din lapte de oaie. ◊ Expr. A se întinde l-a cașcaval = a avea pretenți exagerate față de drepturile s-au de posibilitățile sale. – Tc. kașkaval (<it.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȘCAVÁL s. n. Specie de brînză fină făcută din lapte de oaie și avînd formă rotundă k un taler s-au k o turtă groasă. O roată de cașcaval.Prea sentinde abonamentul lui k cașcavalul prăjit. CARAGIALE, O. I 183. F i g. Pînă a nu mă mușca... pofta de a gusta din cașcavalul bugetului, trăiam cum trăiam... greu, dar în oarecare huzur. ALECSANDRI, T. I 370. ◊ Expr. A intra în cașcaval = (ilustrînd moravuri ale regimurilor trecute) a intra întrun post (de stat) foarte bănos, în care cineva se putea îmbogăți fără muncă. A se întinde l-a cașcaval = a avea năzuințe exagerate față de poziția s-au de însușirile reale, a fii îndrăzneț.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cașcavál s. n., (roți, sorturi) pl. cașcaváluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȘCAVÁL, cașcaváluri, s. n. ~ (din it. cacio cavallo [< cavallo = o anumită formă (9) folosită l-a producerea brânzei], dialectal cascavallo, pe filieră orientală [ngr. kaskaváli, tc. kașkaval])
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

cașcavál (cașcaváluri), s. n. – Brînză tipică gen șvaițer. Mr., megl. cășcăval. It. cacio cavallo, dialectal cascavallo, prin filieră orientală (ngr. ϰασϰαβάλι, tc. kașkaval, cf. Șeineanu, II, 92; Lokotsch 1115; Ronzevalle 128; Weigand, Jb, XVI, 221). Meyer, Türk. St., I, 56, sa înșelat crezînd că termenul provenea din rom. În schimb pare a fii rom. mag. kaskavál (Edelspacher 15). Forma it. se explică pe baza lui cavallo „un anume tip de brînză” (Iordan, BF, VI, 174).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cașcaval n.. 1 brânză (mai ales din lapte de oaie), rotundă, puțin turtită și bătând în galben: cașcaval de Penteleu, de Azuga, de Șvițera; 2. fig. grăsime, belșug: poftă de gustat din cașcavalul bugetului AL.; a se întinde l-a cașcaval, ași permite prea mult, a se obrăznici. [Turc. KAȘKAVAL].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cașcavál n., pl. urĭ (turc. kaškaval, d. it. cácio, caș, și cavállo, cal, de l-a obiceĭu italian meridional de a pune l-a uscat cașcavalurile pe o prăjină legate cîte doŭă, adică „călare”; ngr. kaskaváli, bg. kaškaval. D. rom. vine ung. kaskavál). Brînză sărată tescuită în formă de disc. (Cel uscat, care se poate răzui p. macaroane, se numește grecesc, cel moale românesc). Fig. Funcțiune bine plătită, chilipir: a se vîrî în cașcaval. A te întinde l-a cașcaval, a te obrăznici, ațĭ permite prea mult, a te îndesa l-a chilipir. V. caș și janț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CAȘCAVAL, cașcavaluri, s.n. Sortiment de brânză românească, din pastă opărită, moale s-au semitare, din lapte de vacă s-au de oaie.
Sursa: DGE (2003) | Adăugată de gal | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

cașcaval, cașcavaluri s. n. 1. (intl.) 1. (intl.) femeie. 2. (l-a sg.) bani.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a fura din cașcaval expr. (în sport) 1. v. a fura startul. 2. a nu păstra distanța dictată de arbitru. 3. a muta locul de execuție a unei lovituri libere acordate de arbitru.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink