O definiție pentru clem

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clem (-muri), s. n. – Cîrlig, clește. Germ. Klemme (Borcea 182). Sec. XIX.

Intrare: clem
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clem
  • clemul
  • clemu‑
plural
  • clemuri
  • clemurile
genitiv-dativ singular
  • clem
  • clemului
plural
  • clemuri
  • clemurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)