CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Pr.: că-u-. – Var.: (pop.) cătătúră s. f.] – Căuta + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂUTĂTÚRĂ ~i f. Felul de a se uita al cuiva; expresie a ochilor; privire. [Sil. că-u-] /v. a cauta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Var.: (pop.) cătătúră s. f.] – Din căuta + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂUTĂTÚRĂ s. v. privire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căutătúră s. f. (sil. că-u-), g.-d. art. căutătúrii; pl. căutătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căutătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căutăriĭ. Uĭtătură, privire: avea o căutătură de hoț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink