CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Căuta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂUTĂTÓR ~i m. 1) Persoană care caută, cercetează ceva greu de găsit. ~ de aur. /a căuta + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă să descopere un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Din căuta + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

căutătór s. m. (sil. că-u-), pl. căutătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂUTĂTOÁRE s. v. oglindă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căutătoáre s. f. (sil. că-u-), g.-d. art. căutătoárei; pl. căutătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

căutător de perle expr. (er.) bărbat afemeiat.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink