căscăúndă s. f., g.-d. art. căscăúndei; pl. căscăúnde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂSCĂÚND, -Ă, căscăunzi, -de, s. m. și f. (Pop.) Gură-cască, nătăfleț, zăpăcit. – Lat. *cascabundus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂSCĂÚND, -Ă, căscăunzi, -de, s. m. și f. Gură-cască, nătăfleț, zăpăcit. – Lat. *cascabundus.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂSCĂÚND s. v. cască-gură, gură-cască, gură-căscată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căscăúnd s. m., pl. căscăúnzi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căscăúnd, -ă s. și adj. (d. căscăŭ cu term. din bolund). Munt. Căscăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink