CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Din căsca + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂSCĂTÚRĂ s. 1. v. căscat. 2. crăpătură. (O mică ~ în perete.) 3. v. deschizătură.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
căscătúră s. f., g.-d. art. căscătúrii; pl. căscătúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
căscătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căscăriĭ: de la prima căscătură am văzut că ți-e somn. Crăpătură, prăpastie.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink