CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe. – Cărunți + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe. – Din cărunți + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUNȚEÁLĂ s. v. caniție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărunțeálă s. f., g.-d. art. cărunțélii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărunțeálă f., pl. élĭ. Rezultatu cărunțiriĭ: pe la tîmple i se vedea cărunțeala.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink