CĂRUCIÓR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici; căruț (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț (2). 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruț + suf. -ior.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUCIÓR ~oáre n. 1) Trăsură mică în care sunt purtați copiii. 2) Vehicul de dimensiuni reduse, care se deplasează pe calea ferată sau suspendat pe cablu. 3) Dispozitiv al unei mașini-unelte care transportă piesa de prelucrat sau unealta prelucrătoare. /căruț + suf. ~ior
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUCIÓR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici. 2. Vehicul de dimensiuni reduse, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care e folosit la transporturi. – Din căruță + suf. -ior.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUCIÓR s. căruț, landou, trăsurică, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căruciór s. n., pl. cărucioáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărucĭór n., pl. oare. Căruț mic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink