CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Căruță + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din căruță + suf. -ar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cărucér s. m., pl. cărucéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărucér m. (d. căruță). Est. Cel care conduce o căruță, căruțaș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink