CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Căruț + suf. -can.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUCEÁN ~éne n. 1) Cărucior de copii. 2) v. CĂRUȚ. /căruț + suf. ~ean
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Din căruț + suf. -ean.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUCEÁN s. v. cărucior, căruț, landou, trăsurică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căruceán s. n., pl. cărucéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink