cărnuire - definiție și paradigmă | dexonline

2 intrări

7 definiții

Explicative DEX

cărnuire sf [At: PAPAHAGI, J. III, 209 / Pl: ~ri / E: cărnui] (Pop) Cărnosire.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cărnui vt [At: I. IONESCU, M. 702 / Pzi: ~esc / E: carne + -ui] (Pop) A cărnosi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

❍CĂRNUI (-uesc) vb. tr. Băn. A curăța carnea de pe piei, a cîrnosi LIUB..

Sinonime

CĂRNUIRE s. v. cărnosire, descărnare, șeruire.

cărnuire s. v. CĂRNOSIRE. DESCĂRNARE. ȘERUIRE.

CĂRNUI vb. v. cărnosi, descărna, șerui.

cărnui vb. v. CĂRNOSI. DESCĂRNA. ȘERUI.

Intrare: cărnuire

cărnuire substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cărnuire	cărnuirea
nominativ-acuzativ	plural	cărnuiri	cărnuirile
genitiv-dativ	singular	cărnuiri	cărnuirii
genitiv-dativ	plural	cărnuiri	cărnuirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: cărnui

cărnui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cărnui	cărnuire	cărnuit cărnuitu‑	cărnuind cărnuindu‑	singular	plural
		(a) cărnui	cărnuire	cărnuit cărnuitu‑	cărnuind cărnuindu‑	cărnuiește	cărnuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cărnuiesc	(să) cărnuiesc	cărnuiam	cărnuii	cărnuisem
	a II-a (tu)	cărnuiești	(să) cărnuiești	cărnuiai	cărnuiși	cărnuiseși
	a III-a (el, ea)	cărnuiește	(să) cărnuiască	cărnuia	cărnui	cărnuise
plural	I (noi)	cărnuim	(să) cărnuim	cărnuiam	cărnuirăm	cărnuiserăm cărnuisem
	a II-a (voi)	cărnuiți	(să) cărnuiți	cărnuiați	cărnuirăți	cărnuiserăți cărnuiseți
	a III-a (ei, ele)	cărnuiesc	(să) cărnuiască	cărnuiau	cărnuiră	cărnuiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)