CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -uică.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRĂRÚICĂ s. v. cărăruie, cărărușă, potecuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărărúică s. f., g.-d. art. cărărúicii; pl. cărărúici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink