CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea²; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. cap¹.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se formează capul la nituri. [Pr.: -pu-i-] – Din cap¹ + suf. -ui-tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPUITÓR s. v. buterolă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpuitór s. n. (sil. -pu-i-), pl. căpuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink