CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc sugându-le sângele (Ixodes); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. ◊ Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândește. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi¹. – Cf. alb. këpushë.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPÚȘĂ ~e f. 1) Insectă parazită din clasa arahnidelor care se înfige în pielea animalelor sau a oamenilor și se hrănește cu sânge. 2) fam. Mugur de viță de vie; ochi. /Cuv. autoht.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. Animal parazit din clasa arahnidelor, care se înfige în pielea animalelor și se hrănește sugându-le sângele (Ixodes ricinus). ◊ Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer, care spune tot ce gândește. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi. – Comp. alb. këpushë.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPÚȘĂ s. 1. (ENTOM.; Ixodes) (pop.) păduche, (reg.) acăriță, bătucel, botoș, chicheriță, cârcel, mielăriță, țeche, muscă-de-cal. 2. (ENTOM.; Melophagus ovinus) (reg.) acăriță, mielăriță. 3. (BOT.; Ricinus communis) ricin.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpúșă (animal, plantă, mugure) s. f., art. căpúșa, g.-d. art. căpúșei; pl. căpúșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (d. cap cu sufixu -ușă, adică „cu capu mare, unflat [!]”; mrom. cîpușă, căpușă, căpșună. D. rom. vine alb. kápuša, sîrb. krpuša, bg. kapuš. V. căpșună). Un arahid (ixódes ricinus) care se prinde de vite și de alte animale (maĭ ales pe la urechĭ) și se desprinde greŭ. (Cînd e flămînd, e turtit ca o foaĭe; cînd e sătul, e unflat ca un bob de fasole. V. chichiriță. 2). Mugur (maĭ ales la vită): ĭ-a dat căpușa. Fig. Ce are´n gușă, și´n căpușă, ce are´n inimă, are și pe buze, e sincer. 3). Ricin. V. căpușesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

căpușă, căpușe s. f. 1. (peior.) parazit social. 2. (er.) vagin.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a suge pe cineva ca o căpușă expr. a tapa de bani (pe cineva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink