11 definiții pentru „căpșună”   declinări

CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănătoare cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos, parfumat și gustos. [Pl. și: căpșune] – Probabil din căpușă (înv. „căpșună”) + suf. -une (< lat. -onem).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănător cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos, parfumat și gustos. – Probabil din căpușă (înv. „căpșună”) + suf. -une (lat. < -onem).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

!căpșúnă (fruct) s. f., g.-d. art. căpșúnii/căpșúnei; pl. căpșúni/căpșúne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPȘÚNĂ ~e f. Fructul căpșunului. [G.-D. căpșunei] /cap + suf. ~+ suf. ~ună
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct asemănător cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos și parfumat. – Din cap + suf. -uș-ună.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct asemănător cu fraga,, dar mai mare decît aceasta, de culoare roșie, cărnos,, gustos și parfumat; plantă erbacee tîrîtoare, din familia, rozaceelor, care produce acest fruct (Fragaria elatior). Ea mergea căpșuni s-adune, Fragi s-aduneEu ședeam pe prag la noi. COȘBUC, P. I 117. Frunzișoară de căpșună. HODOȘ, P. P. 186. – Pl. și: căpșune (ALECSANDRI, P. P. 329).
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

căpșúnă (fruct) s. f., g.-d. art. căpșúnei; pl. căpșúne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpșúnă (fruct) s.f., g.d. art. căpșúnei; pl. căpșúne
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPȘÚNĂ, căpșuni [din DER, la art. cap (1396)]: cap (-pete), s. n. [...] < Lat. *capum, forma vulgară de la caput [...]. De aceeași proveniență trebuie să fie și căpușe, s. f. [...]. Der. căpușí (var. încăpușá), vb. (a înmuguri); căpúșnic, s. m. (frăguță, Cirsium oleraceum); căpșúnă, s. f. (fruct, Fragaria elatior, Fragaria collina). Der. acestui ultim cuvânt nu lasă nici o îndoială (cf. alb. și mr. căpușă „căpușă” și „fragă”); pentru suf. Pușcariu, Dacor., I, 593, propune -ună, care nu este curent în rom. (cf. REW 1668). Probabil trebuie plecat de la *căpușun, cu suf. -un, cf. gărgăun, și cu sing. refăcut pe baza pl. Der. căpșunícă, s. f. (frăguță; specie de plantă); căpșuníu, adj. (culoarea căpșunii). [...]
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

căpșună f. poama căpșunului, roșie, comestibilă, ovoidă și cu un gust dulce acrișor; căpșunele sunt mai mari și mai rotunde decât fragile.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

căpșúnă f., pl. ĭ1 și e, în est și căpușună, pl. ĭ1 și e (augm. d. căpușă orĭ d. lat. capĭtium, glugă care acoperea și peptu, de unde și it. cavezzone, sp. cabezon, căpăstru. Căpușună însemna la´nceput „căpățînă”, pin [!] aluz. la mărimea căpșunelor față de fragĭ. V. căpăstru. Cp. cu mincĭună, pășune). Fructu căpșunuluĭ, un fel de fragă maĭ mare. A mînca frunzele în doru căpșunelor, a te mulțămi [!] cu maĭ puțin în lipsa lucruluĭ dorit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: 1. După îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului. În original, greșit: pl. e. - LauraGellner