căpălúș n., pl. e (ung. kapálás, cĭomăgeală. Cp. cu săcăluș). Nord. Cĭomag saŭ altă bucată de lemn: ĭa de jos un căpăluș cît picĭoru hornuluĭ și prinde a-l măsura pe Țigan (Neam. Rom. Pop. 5, 538).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink