CĂPĂȚÂNOÁSĂ s. v. rostogol, scai, scaiete, tătarnică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățânoși, -oase, adj. 1. (Rar.; adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Încăpățânat; greu de cap. – Căpățână + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPĂȚÂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) rar Care are capul mare. 2) fig. Care are cap bun; căpos. /căpățână + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățânoși, -oase, adj. 1. (Rar., adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Încăpățânat; greu de cap. – Din căpățână + suf. -os.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPĂȚÂNÓS adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpățânós adj. m., pl. căpățânóși; f. sg. căpățânoásă, pl. căpățânoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpățînós, -oásă adj. (d. căpățînă). Iron. Cu capu mare. Fig. Încăpățînat. Prost. V. căpos, țestos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink