CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. – Camătă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂMĂTÁR ~i m. Persoană care dă bani cu camătă. /camătă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care împrumută bani cu camătă. – Din camătă + suf. -ar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂMĂTÁR s. (înv.) camatnic, cămătarnic, cămătaș, ciufut, mamelegiu, privătar, uzurar, zaraf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cămătár s. m., pl. cămătári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cămătár m. (d. camătă; sîrb. kamatar, rentier). Defav. Uzurar, cel ce dă banĭ cu camătă. – Vechĭ cămatnic și camátnic (vsl. kamatĭnikŭ). V. bancher.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink