CĂMĂȘUÍRE, cămășuiri, s. f. Acțiunea de a cămășui și rezultatul ei; cămășuială. – V. cămășui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂMĂȘUÍ, cămășuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un element de construcție cu beton, metal etc. – Cămașă + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CĂMĂȘUÍ ~iésc tranz. (elemente de construcție) A acoperi cu beton, metal etc. /cămașă + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cămășuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cămășuiésc
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

cămășuíre s.f. (constr.) Acoperirea cu un strat de beton ◊ „În fig. B – consolidarea unui stâlp; faza inițială, cum arată acesta după decopertarea betonului până la armătură, precum și după cămășuire.” R.l. 22 III 77 p. 2. ◊ „La parter au început și lucrări de cămășuire a unor stâlpi.” R.l. 7 IV 77 p. 1; v. și 20 IV 77 p. 1 (din cămașă; DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink